When Leadership Has No Age Limit
Logos are the property of the Tällberg Foundation and are shown here for identification purposes only. A nomination does not imply endorsement or affiliation.
At seventeen, and still in high school, I have been nominated for the Tällberg-SNF-Eliasson Global Leadership Prize.
I want to be exact about what that means, because precision matters here far more than excitement. I have been nominated. I am not a finalist and I am not a laureate. Three laureates will be chosen worldwide in 2026, and I have no illusions about the odds.
So why write about it at all? Because of what the nomination itself represents. Candidates for this prize cannot put themselves forward. You are nominated by someone else, by a person who has watched your work closely enough to believe it deserves to be placed inside an international conversation about leadership. Every nomination is then reviewed and researched through several stages, involving the Foundation's own staff, a pre-jury, and finally an international jury1. Each of the three laureates receives an unrestricted grant of 50,000 US dollars and a place in the Tällberg network of global leaders. The winners will be announced in November 20262.
A nomination, then, is not a prize. It is something more modest and, at my age, probably more useful: an invitation to be considered.
The people behind the prize
The Tällberg Foundation is an independent, non-partisan, non-profit organisation launched in 1981 by the Swedish business leader Bo Ekman, with offices in Stockholm and New York3. For more than forty years it has hosted a global conversation about the forces reshaping our societies, bringing together people from politics, science, business, culture and civil society to work on problems no single country or discipline can solve alone: climate change, disruptive technology, conflict, mass displacement, and the steady erosion of trust in the way we govern ourselves.
The Prize carries two additional names for a reason. SNF is the Stavros Niarchos Foundation, one of the world's leading international philanthropic organisations, whose support makes the award possible. Jan Eliasson is a Swedish diplomat who served as Deputy Secretary-General of the United Nations, as President of the UN General Assembly, as the first UN Under-Secretary-General for Humanitarian Affairs, and as Sweden's Minister for Foreign Affairs. The Prize has been awarded every year since 2015 and has so far recognised thirty-five global leaders4.
That is the room this nomination places my work in, and I am well aware of the distance between where I stand and where those people stand. Which is exactly why I find it worth writing about.
A different understanding of leadership
My path so far has been shaped by worlds that are usually kept apart: competitive sport, education, youth participation, mental health, children's rights, inclusion and European civic engagement.
Basketball has been part of my life for more than thirteen years, long enough to teach me what the discipline of a training schedule actually costs, what a team demands from the people inside it, and that resilience is something you build rather than something you announce. But my attention kept moving beyond the court, towards a question that has become central for my generation: how do young people stop being merely the beneficiaries of decisions made by adults, and become participants in making them?
The answer I keep working towards is not abstract. It runs through everything I have been involved in, from youth representation and children's rights to mental health initiatives, inclusion and European citizenship. It rests on a simple conviction: that young people should be listened to, trusted with real responsibility, and given genuine opportunities to contribute, rather than complimented and then left outside the room.
It also explains the particular place sport occupies in the way I think. Sport is not only competition. It is belonging, identity, discipline and community. It creates a way in for young people who would otherwise stay on the sidelines, it brings together people who have little else in common, and it opens a space where conversations about mental health, inclusion and participation can happen naturally, among peers, instead of being delivered from a stage.
From the court to the civic arena
My generation is growing up inside a genuinely complicated world, under pressures that earlier generations did not face in the same form: mental health difficulties, social isolation, inequality, exclusion, and a persistent uncertainty about what the future holds. At the same time we are expected, sooner than we realise, to become the professionals, the citizens and the leaders who will shape the decades ahead.
I do not believe leadership has to wait for adulthood. It can begin with listening, with turning up, with taking responsibility for something that is genuinely yours, with asking uncomfortable questions, and with the courage to believe that a young person can contribute to change that matters.
This nomination does not describe me as a finished leader, and I would not accept that description if it did. At seventeen I am still learning, still developing, still working out the direction my own leadership will take. What it recognises is something more appropriate to this stage of a life: potential combined with action. The willingness to contribute. The courage to engage. The capacity to look beyond my own immediate environment.
A recognition, and a responsibility
For me this is not a destination but an obligation. It is a reminder that leadership is not measured in titles, prizes or positions, but in the willingness to use your own opportunities in order to create opportunities for other people, in the ability to connect people, ideas and communities, and ultimately in the impact you manage to produce.
Being nominated is therefore both an honour and a challenge. The honour is in having my work considered within an international leadership process. The challenge is to keep learning, keep listening and keep building, and to turn ideas into impact that is sustained and measurable rather than momentary.
Looking ahead
The Prize recognises leaders who pursue positive change in a complex world. This nomination is a meaningful milestone on a path that connects sport, youth leadership, mental health, inclusion and civic engagement.
Whether that path eventually leads towards sports management, economics, business, public policy, social innovation or somewhere not yet on the map remains an open question. What is already clear to me is where my curiosity sits: at the intersection of those worlds. How organisations are led. How communities are built. How sport can generate social value. How young people can take part in decisions that shape their own lives. And how leadership can be used not simply to achieve personal success, but to create opportunities and positive change for others.
At seventeen there is a long road ahead, and every road of any consequence begins with a first step. This nomination is one of those steps, and its greatest value may lie not in where it takes me today, but in what it asks me to become tomorrow: someone who listens, someone who acts, and someone who believes that age should never be a barrier to making a difference.
Questions and answers
Has Nicholas Carstoiu won the Tällberg-SNF-Eliasson Global Leadership Prize?
No. He has been nominated for the 2026 edition. He is not a finalist and not a laureate. The three laureates of 2026 will be announced in November 2026 and honoured in early 2027.
What is the Tällberg-SNF-Eliasson Global Leadership Prize?
It is an international prize of the Tällberg Foundation, awarded annually since 2015 to leaders from any country and any discipline whose work is innovative, courageous, ethical and global in aspiration or implication. Three laureates are selected each year, each receiving an unrestricted grant of 50,000 US dollars and a place in the Tällberg network of global leaders.
Can a candidate nominate themselves?
No. Nominations are open to anyone except the jurors and the candidates themselves. Every nomination is then reviewed and researched through several stages, involving the Foundation's staff, a pre-jury and an international jury.
What is the Tällberg Foundation?
The Tällberg Foundation is an independent, non-partisan, non-profit organisation launched in 1981 by the Swedish business leader Bo Ekman, with offices in Stockholm and New York. For more than forty years it has hosted a global conversation on the forces reshaping our societies.
Who is Nicholas Carstoiu?
Nicholas Carstoiu is a Romanian youth leader, competitive athlete, social entrepreneur, writer and public speaker. He is a member of the UNICEF Romania Children's Board, Ambassador for Romania of United Citizens of Europe, a member of the Children's Advisory Council of the Bucharest City Hall and founder of HANDIFY. He is also the creator of the educational projects The Fake News Factory and I BELONG.
Sources
- Tällberg-SNF-Eliasson Global Leadership Prize, nomination process. tallberg-snf-eliasson-prize.org
- Tällberg Foundation, 2026 Prize announcement. tallbergfoundation.org
- Tällberg Foundation, About. tallbergfoundation.org/about
- Tällberg Leaders Mentoring Leaders, About. tallbergfoundation.org/tlml
La șaptesprezece ani și încă elev de liceu, am fost nominalizat la Tällberg-SNF-Eliasson Global Leadership Prize.
Vreau să spun exact ce înseamnă asta, pentru că aici precizia contează mult mai mult decât entuziasmul. Am fost nominalizat. Nu sunt finalist și nu sunt laureat. În 2026 vor fi aleși trei laureați la nivel mondial și nu îmi fac iluzii în privința șanselor.
Atunci de ce scriu despre asta? Din cauza a ceea ce reprezintă nominalizarea în sine. Candidații la acest premiu nu se pot propune singuri. Ești nominalizat de altcineva, de un om care ți-a urmărit activitatea suficient de aproape încât să creadă că merită așezată într-o discuție internațională despre asumare și conducere. Fiecare nominalizare este apoi analizată și cercetată în mai multe etape, care implică echipa Fundației, un pre-juriu și, în final, un juriu internațional1. Fiecare dintre cei trei laureați primește un grant nerestricționat de 50.000 de dolari americani și un loc în rețeaua globală de lideri Tällberg. Câștigătorii vor fi anunțați în noiembrie 20262.
Prin urmare, o nominalizare nu este un premiu. Este ceva mai modest și, la vârsta mea, probabil mai folositor: o invitație de a fi luat în considerare.
Oamenii din spatele premiului
Tällberg Foundation este o organizație independentă, non-partizană și non-profit, înființată în 1981 de omul de afaceri suedez Bo Ekman, cu birouri la Stockholm și New York3. De peste patruzeci de ani găzduiește o discuție globală despre forțele care ne schimbă societățile, aducând laolaltă oameni din politică, știință, mediul de afaceri, cultură și societate civilă, pentru a lucra la probleme pe care nicio țară și niciun domeniu nu le poate rezolva singur: schimbările climatice, tehnologia disruptivă, conflictele, deplasările masive de populație și eroziunea constantă a încrederii în felul în care ne guvernăm.
Premiul poartă încă două nume dintr-un motiv. SNF este Stavros Niarchos Foundation, una dintre cele mai importante organizații filantropice internaționale din lume, al cărei sprijin face posibil acest premiu. Jan Eliasson este un diplomat suedez care a fost Secretar General Adjunct al Organizației Națiunilor Unite, Președinte al Adunării Generale a ONU, primul Subsecretar General al ONU pentru Afaceri Umanitare și ministru de externe al Suediei. Premiul se acordă anual din 2015 și a recunoscut până acum treizeci și cinci de lideri globali4.
Aceasta este încăperea în care nominalizarea îmi așază activitatea și sunt foarte conștient de distanța dintre locul în care mă aflu eu și locul în care se află acei oameni. Tocmai de aceea mi se pare că merită scris despre ea.
O altă înțelegere a rolului de lider
Drumul meu de până acum a fost format de lumi care de obicei sunt ținute separat: sportul de performanță, educația, participarea tinerilor, sănătatea mintală, drepturile copilului, incluziunea și implicarea civică europeană.
Baschetul face parte din viața mea de peste treisprezece ani, suficient cât să învăț cât costă cu adevărat disciplina unui program de antrenamente, ce cere o echipă de la oamenii care o compun și că reziliența se construiește, nu se anunță. Dar atenția mi s-a mutat constant dincolo de teren, către o întrebare care a devenit esențială pentru generația mea: cum încetează tinerii să fie doar beneficiarii deciziilor luate de adulți și devin participanți la luarea lor?
Răspunsul spre care lucrez nu este unul abstract. Se regăsește în tot ce am făcut, de la reprezentarea tinerilor și drepturile copilului până la inițiative de sănătate mintală, incluziune și cetățenie europeană. Are la bază o convingere simplă: tinerii trebuie ascultați, trebuie să li se acorde responsabilitate reală și ocazii concrete de a contribui, nu complimente urmate de ușa închisă.
Tot de aici vine și locul aparte pe care îl ocupă sportul în felul meu de a gândi. Sportul nu înseamnă doar competiție. Înseamnă apartenență, identitate, disciplină și comunitate. Creează o cale de acces pentru tinerii care altfel ar rămâne pe margine, adună laolaltă oameni care nu au aproape nimic altceva în comun și deschide un spațiu în care discuțiile despre sănătate mintală, incluziune și participare se pot purta firesc, între egali, în loc să fie transmise de la microfon.
De pe teren în arena civică
Generația mea crește într-o lume cu adevărat complicată, sub presiuni pe care generațiile anterioare nu le-au întâlnit în aceeași formă: dificultăți de sănătate mintală, izolare socială, inegalitate, excluziune și o nesiguranță constantă legată de viitor. În același timp, se așteaptă de la noi, mai devreme decât ne dăm seama, să devenim profesioniștii, cetățenii și liderii care vor da forma deceniilor următoare.
Nu cred că asumarea unui rol de lider trebuie să aștepte majoratul. Poate începe cu ascultarea, cu prezența, cu asumarea unui lucru care îți aparține cu adevărat, cu întrebări incomode și cu curajul de a crede că un tânăr poate contribui la o schimbare care contează.
Nominalizarea nu mă descrie ca pe un lider format și nici nu aș accepta o astfel de descriere. La șaptesprezece ani încă învăț, încă mă formez, încă îmi dau seama în ce direcție va merge propriul meu drum. Ceea ce recunoaște ea este ceva mai potrivit acestei etape: potențial dublat de acțiune. Disponibilitatea de a contribui. Curajul de a mă implica. Capacitatea de a privi dincolo de propriul mediu imediat.
O recunoaștere și o responsabilitate
Pentru mine aceasta nu este o destinație, ci o obligație. Este o reamintire că valoarea unui lider nu se măsoară în titluri, premii sau funcții, ci în disponibilitatea de a-ți folosi propriile șanse pentru a crea șanse altora, în capacitatea de a lega oameni, idei și comunități și, în cele din urmă, în impactul pe care reușești să îl produci.
Nominalizarea este, prin urmare, deopotrivă o onoare și o provocare. Onoarea stă în faptul că activitatea mea a fost luată în considerare într-un proces internațional dedicat liderilor. Provocarea este să continui să învăț, să ascult și să construiesc și să transform ideile în impact susținut și măsurabil, nu de moment.
Ce urmează
Premiul recunoaște lideri care caută schimbarea în bine într-o lume complicată. Această nominalizare este un reper important pe un drum care leagă sportul, implicarea tinerilor, sănătatea mintală, incluziunea și angajamentul civic.
Dacă acest drum va duce în cele din urmă către management sportiv, economie, mediul de afaceri, politici publice, inovare socială sau către ceva care încă nu apare pe hartă rămâne o întrebare deschisă. Ce văd deja limpede este locul în care stă curiozitatea mea: la intersecția acestor lumi. Cum sunt conduse organizațiile. Cum se construiesc comunitățile. Cum poate sportul să genereze valoare socială. Cum pot tinerii să participe la deciziile care le privesc propria viață. Și cum poate fi folosită poziția de lider nu doar pentru succes personal, ci pentru a crea oportunități și schimbare în bine pentru ceilalți.
La șaptesprezece ani drumul este lung, iar orice drum care contează începe cu un prim pas. Această nominalizare este unul dintre acei pași, iar valoarea ei cea mai mare nu stă poate în locul unde mă duce astăzi, ci în ceea ce mă provoacă să devin mâine: un om care ascultă, un om care acționează și un om care crede că vârsta nu ar trebui să fie niciodată o piedică în a schimba ceva.
Întrebări și răspunsuri
A câștigat Nicholas Cârstoiu premiul Tällberg-SNF-Eliasson Global Leadership Prize?
Nu. A fost nominalizat la ediția 2026. Nu este finalist și nu este laureat. Cei trei laureați ai anului 2026 vor fi anunțați în noiembrie 2026 și premiați la începutul lui 2027.
Ce este Tällberg-SNF-Eliasson Global Leadership Prize?
Este un premiu internațional al Tällberg Foundation, acordat anual din 2015 unor lideri din orice țară și din orice domeniu, a căror activitate este inovatoare, curajoasă, etică și globală prin ambiție sau prin consecințe. În fiecare an sunt aleși trei laureați, fiecare primind un grant nerestricționat de 50.000 de dolari americani și un loc în rețeaua globală de lideri Tällberg.
Se poate autopropune un candidat?
Nu. Nominalizările sunt deschise oricui, cu excepția juraților și a candidaților înșiși. Fiecare nominalizare este apoi analizată și cercetată în mai multe etape, care implică echipa Fundației, un pre-juriu și un juriu internațional.
Ce este Tällberg Foundation?
Tällberg Foundation este o organizație independentă, non-partizană și non-profit, înființată în 1981 de omul de afaceri suedez Bo Ekman, cu birouri la Stockholm și New York. De peste patruzeci de ani găzduiește o discuție globală despre forțele care ne schimbă societățile.
Cine este Nicholas Cârstoiu?
Nicholas Cârstoiu este un lider de tineret din România, sportiv de performanță, antreprenor social, autor și public speaker. Este membru al Boardului Copiilor UNICEF România, Ambasador pentru România al United Citizens of Europe, membru în Consiliul Consultativ al Copiilor din Primăria București și fondator al HANDIFY. Este și creatorul proiectelor educaționale The Fake News Factory și I BELONG.
Surse
- Tällberg-SNF-Eliasson Global Leadership Prize, procesul de nominalizare. tallberg-snf-eliasson-prize.org
- Tällberg Foundation, anunțul ediției 2026. tallbergfoundation.org
- Tällberg Foundation, secțiunea About. tallbergfoundation.org/about
- Tällberg Leaders Mentoring Leaders, secțiunea About. tallbergfoundation.org/tlml