We are not lazy. We are exhausted. And sport is the answer Romania keeps ignoring.
I am 17 years old. I train four times a week, I sit on the UNICEF Romania Children's Board, I coach younger athletes at my high school, and I still know teenagers around me who are quietly falling apart.
Not because they are weak. Because nobody gave them a team.
The World Health Organization estimates that one in seven adolescents globally experiences a mental health disorder. In Romania, youth mental health services remain critically underfunded. We prescribe silence, or waiting lists, or shame.
Other countries chose differently.
In Norway, the Active School program integrated daily physical movement into the school curriculum — not as PE class, but as a structural response to rising anxiety and disengagement among students. Results showed measurable improvements in concentration, emotional regulation, and sense of belonging.
In the United Kingdom, Sport England partnered with Mind — one of the country's leading mental health charities — to connect young people experiencing mental health difficulties with community sport programs. The data showed that regular physical activity reduced feelings of isolation and improved self-reported wellbeing significantly.
Sport does not replace therapy. But it builds the resilience that makes everything else possible.
To Romanian authorities, educators, and decision-makers reading this: the solution is not complicated. Fund sport in schools. Train coaches to recognize distress. Make movement part of mental health policy — not an afterthought.
To every teenager who feels invisible: I see you. Sport gave me discipline, community, and a reason to show up every day. It can do the same for you.
"Sport has the power to change the world. It has the power to inspire, the power to unite people." — Nelson Mandela
I am Nicholas Carstoiu. I am your voice, and I am not stopping until someone listens.
Am 17 ani. Mă antrenez de patru ori pe săptămână, fac parte din Consiliul Copiilor UNICEF România, antrenez sportivii mai mici la liceul meu și totuși — în jurul meu, adolescenți se destramă în tăcere.
Nu pentru că sunt slabi. Ci pentru că nimeni nu le-a dat o echipă.
Organizația Mondială a Sănătății estimează că unul din șapte adolescenți din lume se confruntă cu o tulburare de sănătate mintală. În România, serviciile de sănătate mintală pentru tineri rămân cronic subfinanțate. Le oferim tăcere, liste de așteptare sau rușine.
Alte țări au ales altfel.
În Norvegia, programul Active School a integrat mișcarea fizică zilnică în structura orelor — nu ca oră de sport, ci ca răspuns concret la anxietatea și dezangajarea crescânde în rândul elevilor. Rezultatele au arătat îmbunătățiri măsurabile în concentrare, reglare emoțională și sentiment de apartenență.
În Marea Britanie, Sport England a colaborat cu organizația Mind — unul dintre cei mai importanți actori în sănătate mintală din țară — pentru a conecta tinerii cu dificultăți emoționale la programe sportive comunitare. Datele au arătat că activitatea fizică regulată a redus semnificativ sentimentul de izolare și a îmbunătățit starea de bine raportată de participanți.
Sportul nu înlocuiește terapia. Dar construiește reziliența care face posibil orice altceva.
Către autoritățile române, educatori și decidenți care citesc acest mesaj: soluția nu este complicată. Finanțați sportul în școli. Pregătiți antrenorii să recunoască suferința. Faceți din mișcare o componentă a politicii de sănătate mintală — nu o notă de subsol.
Către fiecare adolescent care se simte invizibil: te văd. Sportul mi-a dat disciplină, comunitate și un motiv să mă prezint în fiecare zi. Poate face același lucru și pentru tine.
„Sportul are puterea de a schimba lumea. Are puterea de a inspira, puterea de a uni oamenii.” — Nelson Mandela
Sunt Nicholas Cârstoiu. Sunt vocea ta, și nu mă opresc până când cineva nu ascultă cu adevărat.
Originally published on LinkedIn.Publicat inițial pe LinkedIn.
