You don't select talent. You select connections. And you call it sport.
We keep asking why results are missing.
Why teams underperform.
Why young athletes lose motivation.
Why fewer teenagers believe in sport.
But we avoid the real question:
What happens when selection is no longer about merit?
Because too often, it isn’t.
We see it in youth systems where decisions are influenced not only by performance, but by relationships, familiarity, and proximity to power. Players who are clearly not ready are promoted, while others - more prepared, more disciplined - are left behind.
And then we act surprised when performance collapses.
In individual sports, the gap is visible.
In team sports, it can be hidden-for a while.
But not forever.
This is not just a sports problem. It is a culture problem.
When young people see that effort is not enough, that talent is negotiable, and that selection can be influenced, they learn something far more dangerous than losing a game:
They learn that merit is optional.
And this lesson does not stay on the field.
It follows them into universities, into institutions, into companies.
We don’t just lose matches.
We reproduce the same system.
And then we wonder why credibility disappears.
At the same time, we ask why teenagers look elsewhere for role models-on screens, in virtual worlds, in curated realities. The answer is simple: real idols must be earned. And when they are not, they are no longer believable.
If we want to rebuild trust in sport, we need to act-clearly and structurally:
- Transparent selection criteria, publicly communicated and consistently applied
- Independent evaluation mechanisms, including external or international expertise
- Accountability for selection decisions, not just for results
- Development pathways that reward progress, not proximity
And beyond rules, something harder: Standards. Integrity. The willingness to say no.
Because no regulation can replace character.
I’m Nicholas Carstoiu, athlete and youth advocate, and I believe sport should be the last place where merit is compromised - not the first.
If we don’t reset the system, the next generations will not fix it.
They will inherit it.
Ne întrebăm constant de ce nu avem rezultate.
De ce echipele nu performează.
De ce tinerii își pierd motivația.
De ce tot mai puțini adolescenți mai cred în sport.
Dar evităm întrebarea reală:
Ce se întâmplă când selecția nu mai are la bază meritul?
Pentru că, prea des, nu mai are.
Vedem sisteme în care deciziile nu sunt influențate doar de performanță, ci și de relații, apropiere și conexiuni. Jucători care nu sunt pregătiți sunt promovați, în timp ce alții - mai disciplinați, mai constanți - rămân în afară.
Și apoi ne mirăm că rezultatele lipsesc.
În sporturile individuale, diferența se vede imediat.
În sporturile de echipă, poate fi ascunsă - pentru o vreme.
Dar nu la nesfârșit.
Aceasta nu mai este doar o problemă de sport. Este o problemă de cultură.
Când un adolescent vede că munca nu este suficientă, că talentul este negociabil și că selecția poate fi influențată, învață ceva mult mai periculos decât o înfrângere:
Învață că meritul este opțional.
Iar această lecție nu rămâne pe teren.
O duce mai departe în facultăți, în instituții, în companii.
Nu pierdem doar meciuri.
Reproducem același sistem.
Și apoi ne mirăm că încrederea dispare.
În același timp, ne întrebăm de ce adolescenții nu își mai găsesc modele reale și se refugiază în ecrane. Răspunsul este simplu: modelele reale trebuie câștigate. Iar atunci când nu sunt, nu mai sunt credibile.
Dacă vrem să reconstruim încrederea în sport, trebuie să acționăm clar:
- Criterii de selecție transparente, comunicate public și respectate
- Evaluări independente, inclusiv expertiză internațională
- Responsabilitate pentru deciziile de selecție, nu doar pentru rezultate
- Sisteme care recompensează progresul, nu relațiile
Și, dincolo de reguli, ceva mai dificil: Standarde. Integritate. Curajul de a spune nu.
Pentru că nicio regulă nu poate înlocui caracterul.
Sunt Nicholas Cârstoiu, sportiv și implicat în inițiative pentru tineri, și cred că sportul ar trebui să fie ultimul loc în care meritul este compromis, nu primul.
Dacă nu resetăm sistemul acum, generațiile următoare nu îl vor schimba.
Îl vor moșteni.
Originally published on LinkedIn.Publicat inițial pe LinkedIn.
